22/01/2025
Stând la taifas cu Măriuca și Matei , ne-am întins la vorbă despre tradițiile noastre și, din una-n alta, am ajuns să povestim despre țesut. Meșteșug străvechi, practicat în aproape toate regiunile României, țesutul a fost, de-a lungul timpului, o activitate predominant feminină. Femeile din satele românești țeseau la războiul de țesut straie, scoarțe și covoare, pe care le foloseau atât în gospodărie, cât și pentru îmbrăcăminte. Țesutul nu era doar o necesitate, ci și un mijloc de exprimare artistică și culturală, fiecare regiune având propriile sale modele și tehnici specifice.
În mod tradițional, războiul de țesut era un dispozitiv voluminos, plasat de obicei în camerele mari ale casei. Țesătura începea prin așezarea firelor lungi de lână, cânepă sau bumbac pe război, urmate de introducerea firelor transversale cu ajutorul suveicii. Modelele erau create prin alternarea firelor colorate, iar multe dintre acestea aveau semnificații simbolice, precum motive florale, geometrice sau animale, care reflectau tradițiile și obiceiurile locului. Țesutul scoarțelor (covoarelor decorative) era o parte importantă din zestre și un simbol al statutului social în comunitățile rurale.
Un detaliu interesant este că, în unele părți ale României, fetele de măritat țeseau covoare sau ii speciale, pe care le purtau sau le dădeau ca daruri la nunți, marcând astfel trecerea la o nouă etapă în viață. Fiecare covor, fie el de lână sau de in, spunea o poveste despre familie, tradiție și continuitate.